„Carţile sunt prieteni reci, dar siguri”. Acestei fraze îi dădea naştere domnul Victor Hugo – creator al carţilor, un om care toată viaţa a fost înconjurat de carte şi care a înconjurat, la rândul său, cartea. Oare ducea lipsă de prieteni reali? Oare cărţile erau cele mai de încredere “persoane” din viaţa sa? Să-i fi ţinut oare cărţile o companie mai plăcută, mai de durată decât persoanele din jur? Sau este doar o idee născută dintr-o dragoste profundă faţă de această hrană spirituală? Cert este că Hugo ne-a lăsat aceste cuvinte magice, iar noi avem libertatea de a le interpreta cum dorim.
Posibil este ca fiecare dintre noi să găsească versiunea sa de interpretare, dacă ar încerca să facă asta. Unii vor încerca, alţii nu. E ceva firesc. Cine mai are nevoie de un prieten tăcut cum este cartea cartea, într-o lume plină de zgomot cum este cea în care trăim? Acum, prietenii noştri fideli sunt alţii. Vorbesc despre prietenii noştri fără viaţă. Da, acum avem televizorul, Internetul care înlocuiesc cu uşurinţă cartea. Asta credem noi sau cel puţin aşa spun unii dintre noi. Dar oare aşa este? Este adevărat că Internetul, televizorul ne scapă deseori de singurătate şi ne trimit spre un alt univers, nu foarte diferit de al nostru. De aceea, câteodata ne plictisim de ei şi ei de noi. Atunci poate am putea introduce în “grupul” nostru un nou, dar vechi prieten: cartea. Chiar dacă la început va fi un simplu amic, este posibil ca această relaţie să se schimbe în timp. Să evolueze sau să se rupă de tot. Cine ştie…
Eu cred că EA, cartea, poate fi soluţia salvatoare. Ne poate scăpa de plictiseală, de indispoziţie şi tot ea ne poate prinde în lumi noi, necunoscute, din care, noi, lectorii, cu greu ne putem desprinde fără să avem un mic regret… Nu putem fi decât martori la o poveste – povestea cărţii…
Vi s-a întamplat să daţi peste o carte care timp de câteva zile să fie acel ceva, pentru care renunţaţi la rutina zilnică? Da, nu… Dacă nu, căutaţi-o. După ce o găsiţi, întrebaţi-vă: cartea poate fi un prieten? Consideraţi această rubrică o busolă în căutarea voastră. Un loc în care veţi găsi impresii despre prietenii tăcuţi şi reci, dar eterni, cărţile…
frumos articol si sunt total de acord cu faptul ca solutia salvatoare o gasim in carti, eu le consider „hrana pentru suflet”, o poarta spre cunoastere care trebuie deschisa cel putin o data pe zi.
[…] Sursa: http://www.jocsecund.info […]