Actori: Guillaume Lemay-Thivierge, Lucie Laurier, Martin Matte
După numele “Nitro” eram pregătit să văd un film gen “The Fast and the Furious” ; începutul m-a convins şi mai mult că aşa este, însă cu cât minutele din film trec, luăm parte la drama pe care o trăieşte Max, eroul principal. Cu ceva timp în urmă Max a avut un accident de maşină în care era să-şi piardă viaţa şi, ajuns pe patul de spital, o întâlneşte pe Alice, o femeie care avea probleme cu inima. Medicii nu-i mai dădeau multe şanse de supravieţuire, singura speranţă fiind un transplant de inimă care însă nu era posibil, din cauza lipsei unui donator. Alice avea un copil (Theo) şi el era un motiv în plus pentru care Alice trebuia să trăiască. Astfel, Max, pentru a strânge suma de bani necesară transplantului, îşi vinde toate bunurile şi apoi îl roagă pe tatăl său să-i construiască o maşină de curse, maşină cu care câştigă toate cursele. Suma nu era totuşi suficientă pentru a o ajuta pe Alice. Ajuns în pragul disperării, Max comite o crimă pentru a-i “face rost” de o inimă femeii iubite. Fiind urmărit pentru crima comisă, Max apelează la orice metodă pentru a ajunge la timp la spital. In încercarea sa de a duce inima la spital apelează la fosta sa iubită (Morgane) cu care nu mai vorbise de ani de zile, dar care mai era încă îndragostită de el. În timp ce încercau sa evadeze, cei doi au un accident în urma căruia maşina pe care o conduceau cade într-un lac ; la fel şi cutia în care era pusă inima pentru Alice. Max reuşeşte să scape, însă Morgane nu. Cu ultimele puteri, Morgane îi desenează cu mâinile însângerate pe parbrizul maşinii “A+” – grupa de care avea nevoie Alice pentru a supravieţui.
Finalul ni-l prezintă pe Max încătuşat, lângă patul lui Alice, împreună cu Theo. Practic în acel moment Max era iubit de două persoane, Alice purtând inima celeilalte femei, Morgane.
Filmul este, după părerea mea, destul de facil, însă este un film care te deconectează de la cotidian, reuşind să menţină imprevizibilul pe o linie continuă, îmbinând intensitatea trăirilor cu spontaneitatea.
Comentarii recente